Cu pătura pe spate, am hotărât să cobor să iau aer curat și să respir bucuria naturii. Încă simțeam durere, dar mă împotriveam.
Frumusețea naturii m-a copleșit cu primul pas făcut afară. Un aer cald, curat și îmbibat cu parfumul florilor era tot ce aveam nevoie. Simțeam că mă vindec și renasc odată cu tot ce era în jurul meu.
M-am așezat pe banca din fața casei pentru a asculta ce natura vroia să îmi spună. Totul era ca un interminabil spectacol.”- Eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu