Am fost ca tine. Mă simțeam uitată de lume chiar și în mijlocul prietenilor. Nu puteam oferi nici măcar un zâmbet fals fără să fiu descoperită. Mă uram pentru anumite alegeri făcute în viața mea. Nu puteam da timpul înapoi, oricât de mult mi-aș fi dorit asta.
Fiecare suflare și fiecare bătaie a inimii erau o durere. Chiar dacă tot ceea ce mă durea, defapt erau în trecut. Însă se pare că eu îmi trăiam trecutul, pe când cei din jurul meu se bucurau și își trăiau fericiți prezentul.
Treceau zilele iar eu eram doar..sedentară în starea aia. Nu! Nu eram în depresie. Doar că nu trăiam destul viața. Mi-am irosit zile bune uitând ce-i ala un zâmbet. Nici nu știu cum mi-am revenit. Cel puțin, am fost puțin ajutată de o persoană dragă.
Ceea ce vreau eu să subliniez, e că viața trece pe lângă tine și tu ești preocupat cu lacrimile tale, să stai între patru pereți și să te ascunzi. Viața ta are nevoie de mult mai mult și tu ești mult mai mult. Sufletu meu și sufletul tău are puteri nebănuite. Ieri trebuie uitat, îmbrățișează ziua de mâine, căci acolo se află o speranță și o nouă șansă. Ieși dintre pereții ce te înconjoară!
Șterge-ți lacrimile! Iartă-ți propriile eșecuri și pe toți ce te-au supărat. Viața ta trebuie trăită, nu irosită! Renunță la orice te-ar putea îngreuna! Drumul dinaintea ta e încărcat cu zâmbete. Descoperă fericirea!
Probabil în cel mai apropiat viitor, vei fi din nou TU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu