Cu timpul . . .

Cand eram mica, totul era minunat. Obisnuiam sa ies si sa stau cu orele afara si nu imi pasa deloc de in felul cum imi arata parul, daca eram sau nu manjita pe fata, sau nu imi pasa de moda. Faceam totul pentru a fi fericita. Insa, cu trecerea timpului multe se schimba. Acum multi ne dorim sa fim iar niste copii si sa fim liberi de orice responsabilitate matura.

Cu timpu, realizezi ca nu ai suficient timp pentru a face tot ceea ce ti-ai propus, dar cu toate astea Dumnezeu ne da la fiecare timp suficient pentru a-i darui si Lui o parte din el. Insa multi, nu facem totul asa cum trebuie.

Cu timpul  am aflat ca banii nu aduc fericirea. Ei sunt un factor poate mai putin important pentru a avea o viata fericita.Descoperi poate ca, ai atatea facturi, atatea datorii si atatia bani de dat celor din jur si pierzi esenta vietii. Banii vin si pleaca. Insa deciziile care le poti lua in viata ta pot fi unele corecte si durabile.
In timp, inveti ca increderea se castiga,si nu usor, ci in cele mai grele moduri. Afli ca, prietenii te vor lasa in grele situatii si vei fi singur cand vei avea cea mai mare nevoie de ei.

Ceea ce a fost, nu va mai fi. Vei realiza ca totul e mai complicat decat credeai de mic copil.Iti doresti viata de odinioara. Fara griji si fara responsabilitati.Oamenii de lasa, te parasesc, ramai uneori singur si meditezi si iti spui:"Sunt singur, sunt de nimic, de ce nu pot fi si eu ca cutare, sa am banii lu ala, sa am masina lui, faima lui.De as avea toate astea, poate acum nu as mai fi fost atat de singur."

Dragul meu, timpul e un invatator pentru toti. Timpul ne spune cine sau nu tine la tine in adevaratul sens al cuvantului. INVATA sa te increzi in Dumnezeu apoi sa ai mai multa incredere in fortele proprii si in ceea ce esti si in ceea ce poti face. Esti chiar mai bun decat crezi. Asta tot timpul m-a invatat si pe mine. Ca artista, desenele la gradinita poate nu erau chiar atat de reusite, in primara am avansat, apoi in clasele generale, cu multa pregatire am reusit sa ajung chiar si la un liceu de arta. Si da, sunt mandra ca am reusit asta. Am putut si sunt singura ca asa putea mai mult
*
Nu te lasa chiar asa de dezamagit de tot ce trece pe langa tine. Pana la urma, totu-i trecator nu ?
Ma abat de la subiect,stiu. Insa nu uita, lasa ca timpul sa iti fie ghid. Lasa totul de la sine. Nu forta. Sunt sigura ca vei avea inca multe de invatat in viitor si in toate obstacolele ce te asteapta pe traseu.
Be strong ! :)

What is "love"?

Probabil fiecare dintre noi stim sa dam o definite asa cat de cat perceptibila a iubirii, insa care e adevarata defintie? Dex-ul ne zice asa : IUBÍRE, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.Oare, asta e adevarata definitie? M-am gandit mult la cuvantul acesta. Pare a fi un cuvant usor si simplu, insa in realitate e plin de semnificatii si incarcat de sensuri ascunse si mai greu de inteles. Fiecare inima insa, are o definite a acestui sentiment puternic. Unele insa, cu un aer usor elegiac, altele pline de fericire pot spune ca, intradevar, este ceva inaltator. Stau si vad, in zilele noastre, tot timpul auzi tineri vorbind la telefoane cu persoana draga si, la sfarsit, flutura un "Te iubesc" si mai apoi, inchide. Fraza asta, este si ea una grea. Una care poate nu se merita sa o spui orisicui. A iubi este ceva sfant, ceva pur si ceva plin de gratie. Merita altruism, merita daruire si merita intregul sacrificiu.Cum ziceam, fiecare suflet si fiecare inima poarta ascuns o unica si minunata definite a delicatului cuvant: iubirea. Sa incerc si eu sa vad ce iese? Hmm..Iubirea. Un lucru sfant lasat de sus aici pamantenilor. Ceva etern. Vesnic. Lasat de la Dumnezeu. Afectiunea fata de aproapele tau, este ceva de nedescris. Iubirea Lui Dumnezeu fata de noi: de nepretuit. Necesita sacrificiu.Chiar mult uneori.Daruire. Iertare. Credinta. Altruism deplin in situatii critice. Renuntarea la mandrie si imbracarea smereniei. Fara iubire, am fi uscati, goi si vestejiti.Peace.

Provocare?

 Recent am primit, sa ii zic asa, o "provocare" din partea unei prietene. Mi-a daruit niste imagini, si alegandu-mi una, a trebui sa imi exprim sentimente si trairi sau tot ce imi poate exprima imaginea respectiva.
 Am ales-o pe aceasta,de oarece imi inspira un aer total romantic dar si melancolic in acelasi timp. Ma duce cu gandul la o intalnire pe inserat, unde doi indragostiti isi vorbesc mut, doar din privirile ce le sunt pline de sclipiri.O intalnire pur si simplu romantica, de care poate multi dintre noi nu avem parte. 
Si culoarea predominanta, care este rosu, ne arata faptul ca totul e cuprins intr-o aura misterioasa a pasiunii si a sentimentului a celor doi .

Dar, decizia mi-a fost una grea. Am ales-o si pe asta. Cand o privesc ma gandesc la cele mai ciudate vise pe care le am. Tu le stii, ciudato ! Unele, chiar nu le doresc realitate, insa o buna parte vor deveni ceva real. Visele sunt o dorinta, una pura si placuta inimii pe care chiar ea insasi le creaza. Visele mele? Hmm.. sunt o multitudine. Intotdeauna visez ca zbor. Si, cand imi dau seama ca e doar un vis, cad si aripile mi se frang. Imi placea inaintea, exact dupa ce ma treazeam, si visam ceva demn sa ramana in amintire, luam jurnalasu repede, si scriam pentru a-l putea citi peste ani.