Fragment preferat

„Când m-am despărțit de el, m-am simțit de pară mi s-a deșirat puloverul cel mai drag. Ce-i drept era vechi, nu mai arăta la fel de bine, dar îmi ținuse de cald pe atâtea friguri și îmi plăcea să-l port și pe pielea goală. Acum însă, nu se mai putea. Ațele care ieșiseră din el mi se înfășurau în jurul gâtului și nu mă mai lăsau să respir. Le-am tăiat cu o foarfecă, dar găurile pe care le-au format nu arătau ca o haină inventată de un designer. Nu erau atrăgătoare, misterioase, cu o poveste aparte, ci doar niște găuri negre, căscate spre nimic. Devenise urât, așa că am început să îl port mai rar, să nu mai ies cu el în lume, deși înainte era mândria mea. El a simțit neglijarea și a început să mă zgârie. E normal, m-am gândit eu, e de lână și cu timpul se asprește. Însă agresiunile nu s-au oprit aici. După câteva săptămâni a început să se lărgească, de parcă îl purtam împreună cu altă persoană în același timp. Am devenit geloasă și-l spălam tot mai des, sperând să intre la apă ca să îmi vină doar mie, din nou. Am renunțat după o zi când l-am găsit atârnând trist pe o frânghie la uscat. Mi-am dat seama că mă chinui atât pe mine cât și pe el, așa că l-am împăturit și i-am găsit un loc doar al lui, în dulapul cu vechituri. Pe masă am așezat, în schimb, o poză cu mine purtându-l. Era în zilele noastre bune, în care ploua cu soare...”

Nu pune cheia fericirii în buzunarul altei persoane

 Fiecare persoană are dreptul la o viață fericită. Cel puțin asta e părerea mea. Dar, fericirea fiecăruia depinde de propria persoană.

 Depinde de tine să alegi să vezi partea frumoasă a lucrurilor. 

 Depinde de tine să fii optimist și să zâmbești triumfător. 

 Depinde de tine mereu să te ridici după un eșec, și să continui sa încerci să reușești chiar dacă asta înseamnă să mai cazi încă de zece ori.
 Depinde mereu de tine să îți colorezi starea gri, pentru că tu meriți mai mult.
 Depinde de tine să treci biruitor dintr-o problemă care simți că îți macină sufletul.
 Depinde de puterile tale să ții mereu capul sus.
 Depinde de tine și de voința ta să îți construiești un viitor promițător.
 Depinde de tine și de alegerile ce le faci pentru a avea o viată fericită.

 Depinde mai puțin de părerea celor din jur pentru a fi caracterizat.
 Depinde mai puțin caracterizarea fără dovezi a celor din jur.
 Depinzi mai puțin de alte persoane.
 Depinzi de tine, și de o relație buna cu Cerul.
 Fericirea ta depinde de tine, depinde de viața ta, de principiile tale, de puterea ce o deții. Cheia fericirii e în buzunarul tău. Nu o pune în posesia nimănui, pentru că va veni vremea când persoana respectivă ce deține secretul fericirii tale va pleca. Va pleca și nu se va mai uita înapoi. Va pleca și nu va avea remușcări din pricina ta.
 Așa că, dragă om, fii fericit. Fii fericit că meriți și gândește-te că tu ești primul motiv al fericirii tale. Tu deții această putere.

. . .

„Amintirile, aceste umbre umbre prelungi în corpul nostru efemer, acest traseu de moarte pe care noi îl lăsăm să trăiască înfiorătoare amintiri de neuitat, iată-le deja apărute, melancolice și tăcute fantome stârnite de un vânt funebru. Și tu nu ești mai mult decât o amintire. Ai străpuns memoria mea. Acum da, pot spune că îmi aparții și orice s-a întâmplat este irevocabil. Totul s-a terminat, atât de extaziat. Precipitat și ușor timpul ne-a atins. Momente trecătoare ale unei povești obișnuite închisă ermetic și tristă. Dacă te-ai ascunde-n vorbe și te-ai duce-n depărtări ia cu tine amintirea florilor fără culori, cuvintelor nerostite, lacrimilor ce s-au dus, amintirile uitate ale ploilor ce-au curs. Lucrurile greu de suportat devin dulci amintiri unde plăcerea este o floare trecătoare iar amintirea, un  parfum de durată de aceea secretul mângâierii este amintirea. Dar nu uita și respectă oricând, adevăratele tale clipe de iubire. Nu le ignora, căci ele nu te vor ierta niciodată!”

- Nu am uitat...