Cum/Când ești fericită? Când te simți cu adevărat frumoasă?

Majoritatea femeilor/domnișoarelor preferă să poartă o altă fațadă a propriei persoane în societate sau chiar și în mijlocul prietenilor. Preferă tot mai mult ca cei din jur sa fie apreciate din cei din jur încât la un moment dat când se privesc în oglindă observă alt om. Și se ajunge chiar și să nu se placă ele pe sine. 

De ce?? 

Cred, și sunt convinsă că toate aceste schimbări sunt din frica de a nu fi acceptate sau de a nu fi privite la fel de bine ca prietena aia care arată super bine și care e slabă, cu tenul perfect și mereu cu parul bine aranjat.

Uităm de multe ori ceea ce ne place nouă, și să ne apreciem așa cum suntem noi, și ajungem să ne schimbăm pentru cei din jur. 

Nimeni nu știe cum arăți tu când ieși din duș. Nimeni nu te-a văzut cu părul ciufulit de la vântul puternic de pe stradă. Nimeni nu ți-a văzut pistruii sau micile imperfecțiuni de pe fața ta.

Mereu ai încercat și încerci sa fii cât mai perfectă de față cu altcineva. Chiar și zâmbetul de pe fața ta câteodată face parte din masca ta.

Mă întreb dacă tu când te uiți în oglindă, și îți vezi frumusețea ta naturală, ești fericită. Sunt sigură că da. Și ai atâtea motive să o faci.

Dacă ești nevoită să alergi, să te înfometezi, să consumi bani grei pe cosmetice și pe tratamente, să cumperi mereu fixative sau fel de fel de produse, înseamnă că ai alături de tine oameni care nu apreciază adevărata ta frumusețe și care nu apreciază fericirea naturală a zâmbetului tău venit din inimă.  

Nimeni nu a apreciat la tine privirea și înfățișarea ta de la prima oră a dimineții, nimeni nu a apreciat la tine felul tău de a te manifesta, așa în largul tău, în nebuniile tale de moment. Nimeni nu ți-a spus „auzi,draga mea, te rog, arunca-ți machiajele. Te schimbă și eu vreau să văd frumusețea ta, nu vreau să văd o mască inutilă.”

Înconjoară-te de oameni ce te vor face să te simți frumoasă, pentru că așa ești. Exact așa cum ești tu, fără nicio modificare.

Cum ești mai fericită? Atunci când mănânci cât ai tu chef, sau atunci când te înfometezi și alergi km întregi pentru a arăta la fel de bine ca cea de pe copertă? Ești fericită când îți simți tenul îngreunat de la atât machiaj, sau ai multă putere de a zâmbi cu fața ta liberă și luminată? 

Șterge-ți machiajul, lasă-ți parul natural, uitată-te în oglindă. Îți place ceea ce vezi?

Zâmbește!!! Vei descoperi că ești mai frumoasă și mai plină de încredere acceptându-te tu pe sine, imperfectă, dar totuși atât de perfectă!

2 Februarie

  Povestea mea? Una tristă. Una în care dezamăgirile și necazurile au fost prezente. Unde și inima mea a avut multe dureri. Îmi doream să trăiesc și eu o viață fericită ca în filmele pe care eu le vizionez mereu. Îmi doream un happy-end.
  Însă a venit și rândul meu să fiu fericită. Nu visam la asta. E ceva mai mult decât mă așteptam. A venit de nicăieri parcă.
  EL. Am vorbit ceva vreme. Am realizat că întra adevăr EL mi-a furat inima. Mi-am dat seama că EL va fi mereu un sprijin și o rezolvare a problemelor mele. Știam și simțeam că toate lucrurile acestea sunt reciproce.
  Într-una din zile, fiind frumos și soare afară, am hotărât să ne plimbăm și prin Iași puțin. Am mers să servim ceva. A vrut el să meargă să comande, așa că eu l-am așteptat liniștită pe scaun la o masă mai în spate puțin.
 Mi se părea ciudat deja. Așteptasem peste 10 minute, și el numai nu venea. Oare să fie așa coadă de mare la mâncare? După un sfert de oră, a venit dar fără mâncare. Mia spus că a mai ocolit puțin că a fost și până la baie.
  Apoi a adus mâncarea. Am servit puțin. Însă el era foarte ciudat. Tăcut. Retras. El nu e așa. El mereu e vorbăreț și pus pe glume. Mereu căuta să mă bine dispună. Dar acum, ceva se petrecea cu el. Mă gândeam să nu fi făcut eu ceva fără să vreau și îl supărasem. L-am întrebat lucrul acesta, însă mereu îmi zicea că e doar puțin obosit. Deși am vrut să îl cred, ceva se petrecea cu el.
  După ce mă chinuiam să scot ceva de la el, m-a scos afară la aer curat. Era seară, trecut de ora 20:00. M-a urcat sus pe scările Palatului Culturii și admiram priveliștea. Priveliștea era de nedescris. Se auzea și muzică în fundal.
  El alături de mine, la fel de tăcut ca și în interior. M-am sprijinit cu coatele de balustrada palatului și admiram. Defapt, mă gândeam la ce a pățit el. Era prea tăcut. Era schimbat.
  Am rămas cu privirea departe, gândindu-mă. S-a depărtat de mine. A făcut un pas înapoi și s-a pus în genunchi...și privirea lui albastră spre mine. A băgat mâna în buzunar și a scos de acolo un mic cerculeț.
Ce a urmat, a fost marea întrebare. Răspunsul? Da.
  Ori de câte ori privesc la mâna mea stângă mi-l amintesc pe el, acolo în genunchi, cu privirea ațintită spre mine. Resimt acele emoții și sunt sigură că am reacționat destul de ciudat.
  Fericirea mea? EL.


 P.S. Defapt, când am așteptat eu acolo singurică un sfert de oră, el se dusese să cumpere inelul. Și de când îl avea în buzunar a devenit brusc mai tăcut și mai plin de emoții.

 So blessed to be loved by him.
 

Când ești fericit...

 Fericirea nu o poți ascunde. Tristețea însă o poți camufla cu un zâmbet de plastic.
 Zâmbetul ce vine din suflet și din adâncul inimii va fi prea vizibil. Oare să dau vina pe el?
 El e motivul zâmbetelor mele. El e motivul pentru care m-am ridicat după multe înfrângeri.
 El a luat bucățile inimii și le-a lipit cu grijă și cu atâta măiestrie.
 El m-a luat de mână și mi-a amintit că sunt o persoana specială, unică și frumoasă așa cum sunt. Timidă și retrasă.
 Mi-a arătat frumusețea lucrurilor mărunte făcute din dragoste.
 În spatele fericirii mele e el.

DOR

    Nu nega! Și ție îți este dor de cineva sau de ceva anume. Se citește cu litere atât de mari în privirea ta. 

Te macină zilnic, mai mult și mai mult. Dar te-ai obișnuit. Ai rămas sedentar în starea asta de DOR. 

Mie personal, mi-e dor de viață. Am uitat să mă bucur de lucrurile mici ce mi le oferă viața. 

Mi-e dor să fiu mângâiată de razele soarelui de dimineață până seară. Să simt mirosul proaspăt al dimineții încărcat cu roua proaspătă. Mi-e dor sa aud concertul naturii, întinsă pe iarbă și privind spre cer. Mă simțeam atât de vie și plină de viață. M-am săturat de zgomotul lumii. 

Mi-e dor de locul unde am siguranță deplină. Și am certitudinea că sunt doar eu...cu Dumnezeu. Gândurile și tot ce aveam pe inimă îmi erau ascultate. 

Mi-e dor de cuvintele care zidesc. Cuvintele îmi mângâie  sufletul, cuvintele sincere. 

Mi-e dor să ies afară în mijlocul ploii și să simt cum picurii de ploaie cad în părul meu. 

Mi-e dor să fiu fata deschisă și mereu zâmbitoare.

Mi-e dor de mine...  

Ce înseamnă Crăciunul pentru mine...

  De ar fi să descriu într-un singur cuvânt...păi...familie. Armonia și bucuria, când toți se unesc acasă și se bucură de motivul întregii sărbători, adică Isus. Doar El merită glorificat și datorită Lui, inimile noastre zâmbesc.
  Și asta nu ar trebui să fie doar acum, ci oricând.
  Crăciunul pentru mine înseamnă să găsești acea pace lăuntrică, să îți amintești de nașterea Mântuitorului, nu la cluburi sau beat criță. ci în familie, toți uniți în armonie.

 Sărbători binecuvântate și nu uitați însemnătatea acestora!

Despre mine

 Cum deja am ceva timp de când postez lucruri și gânduri aici, m-am gândit că e timpul să faceți cunoștiință cu persoana care le scrie.

 Eu, Anca, o fată care e departe de perfecțiune. Stângace în multe lucruri. Însă în ciuda lipsei mele de pricepere, mă străduiesc să reușesc. 

 Văd eșecul ca o reușită, deoarece are rolul de a mă învăța să reușesc data viitoare. 

 Obișnuiam să fiu prietenoasă. Îmi plăcea să creez prietenii, să vorbesc mult și să îi fac pe alții fericiți. M-am lăsat însă de meseria asta de mult timp.

 Apreciez lucrurile mărunte făcute din dragoste. 

 Sunt atrasă de artă, în special pictura. Nu sunt bună la a pune o culoare pe pânză, însă când o fac încerc sa îmi descriu starea interioară prin reprezentarea culorilor. 

  Îmi place moda. Să mă îmbrac cât mai frumos și elegant.

 Scrisul? E o parte din mine. Mă trezesc mereu cu o agendă în fața mea și nici nu știu când foile ei sunt pline de scris. 

Supărată sau plină de entuziasm, scriu. Simt nevoia să mă eliberez? Scriu. Îmi place să stau cu o cană fierbinte de cappucino, la căldurică, cu laptopul în brațe și să scriu. Sau...să vizionez un film bun. 

        De ar fi gratis călătoritul, nu aș mai fi văzută niciodată prin împrejurimi. 

        Îmi place să încerc mereu lucruri noi. Să descopăr locuri și persoane. Să văd cât de minunat sunt create toate. 

       Îmi place deasemenea să admir locuri și peisaje. Aș sta chiar ore întregi în fața unei mari întinderi de apă dacă acolo m-aș regăsi și aș fi împăcată spiritual. 

       Mereu mă implic prea mult în anumite lucruri ce nu durează. Mereu oamenii profită de bunătatea mea. Și mereu rămân cu inima bucățele.

       Însă tot de atâtea ori mă ridic și merg înainte. 

Fragment preferat

„Când m-am despărțit de el, m-am simțit de pară mi s-a deșirat puloverul cel mai drag. Ce-i drept era vechi, nu mai arăta la fel de bine, dar îmi ținuse de cald pe atâtea friguri și îmi plăcea să-l port și pe pielea goală. Acum însă, nu se mai putea. Ațele care ieșiseră din el mi se înfășurau în jurul gâtului și nu mă mai lăsau să respir. Le-am tăiat cu o foarfecă, dar găurile pe care le-au format nu arătau ca o haină inventată de un designer. Nu erau atrăgătoare, misterioase, cu o poveste aparte, ci doar niște găuri negre, căscate spre nimic. Devenise urât, așa că am început să îl port mai rar, să nu mai ies cu el în lume, deși înainte era mândria mea. El a simțit neglijarea și a început să mă zgârie. E normal, m-am gândit eu, e de lână și cu timpul se asprește. Însă agresiunile nu s-au oprit aici. După câteva săptămâni a început să se lărgească, de parcă îl purtam împreună cu altă persoană în același timp. Am devenit geloasă și-l spălam tot mai des, sperând să intre la apă ca să îmi vină doar mie, din nou. Am renunțat după o zi când l-am găsit atârnând trist pe o frânghie la uscat. Mi-am dat seama că mă chinui atât pe mine cât și pe el, așa că l-am împăturit și i-am găsit un loc doar al lui, în dulapul cu vechituri. Pe masă am așezat, în schimb, o poză cu mine purtându-l. Era în zilele noastre bune, în care ploua cu soare...”

Nu pune cheia fericirii în buzunarul altei persoane

 Fiecare persoană are dreptul la o viață fericită. Cel puțin asta e părerea mea. Dar, fericirea fiecăruia depinde de propria persoană.

 Depinde de tine să alegi să vezi partea frumoasă a lucrurilor. 

 Depinde de tine să fii optimist și să zâmbești triumfător. 

 Depinde de tine mereu să te ridici după un eșec, și să continui sa încerci să reușești chiar dacă asta înseamnă să mai cazi încă de zece ori.
 Depinde mereu de tine să îți colorezi starea gri, pentru că tu meriți mai mult.
 Depinde de tine să treci biruitor dintr-o problemă care simți că îți macină sufletul.
 Depinde de puterile tale să ții mereu capul sus.
 Depinde de tine și de voința ta să îți construiești un viitor promițător.
 Depinde de tine și de alegerile ce le faci pentru a avea o viată fericită.

 Depinde mai puțin de părerea celor din jur pentru a fi caracterizat.
 Depinde mai puțin caracterizarea fără dovezi a celor din jur.
 Depinzi mai puțin de alte persoane.
 Depinzi de tine, și de o relație buna cu Cerul.
 Fericirea ta depinde de tine, depinde de viața ta, de principiile tale, de puterea ce o deții. Cheia fericirii e în buzunarul tău. Nu o pune în posesia nimănui, pentru că va veni vremea când persoana respectivă ce deține secretul fericirii tale va pleca. Va pleca și nu se va mai uita înapoi. Va pleca și nu va avea remușcări din pricina ta.
 Așa că, dragă om, fii fericit. Fii fericit că meriți și gândește-te că tu ești primul motiv al fericirii tale. Tu deții această putere.

. . .

„Amintirile, aceste umbre umbre prelungi în corpul nostru efemer, acest traseu de moarte pe care noi îl lăsăm să trăiască înfiorătoare amintiri de neuitat, iată-le deja apărute, melancolice și tăcute fantome stârnite de un vânt funebru. Și tu nu ești mai mult decât o amintire. Ai străpuns memoria mea. Acum da, pot spune că îmi aparții și orice s-a întâmplat este irevocabil. Totul s-a terminat, atât de extaziat. Precipitat și ușor timpul ne-a atins. Momente trecătoare ale unei povești obișnuite închisă ermetic și tristă. Dacă te-ai ascunde-n vorbe și te-ai duce-n depărtări ia cu tine amintirea florilor fără culori, cuvintelor nerostite, lacrimilor ce s-au dus, amintirile uitate ale ploilor ce-au curs. Lucrurile greu de suportat devin dulci amintiri unde plăcerea este o floare trecătoare iar amintirea, un  parfum de durată de aceea secretul mângâierii este amintirea. Dar nu uita și respectă oricând, adevăratele tale clipe de iubire. Nu le ignora, căci ele nu te vor ierta niciodată!”

- Nu am uitat...

M-aș întoarce la tine, iar și iar, mare albastră!

   

Presupun că toți din noi avem un loc preferat. Un refugiu al sufletului și al gândurilor, unde putem face curățenie printre idei, să hotărâm anumite lucruri, să punem totul cap la cap.
    Al meu era un loc liniștit pe timp însorit și puțin mai gri pe timp de furtună. Nu prea îmi păsa mie asta. Indiferent de vreme, mergeam să mă liniștesc. Am avut parte o mică vacanță în sudul Norvegiei. Eram fascinată de tot ce mă înconjura. La orice pas găseam minunile Domnului, și mă bucuram deplin de ele. 
      Din toate aceste comori ale naturii, singurul loc care m-a fascinat cu adevărat a fost priveliștea unei mări de pe insula Kalvoya. Nici ploaia, nici furtunile ce iscau valuri mărețe nu m-ar fi putut opri să mă duc acolo. Găseam pace. Zâmbeam norilor și știam că cineva dincolo de ei, îmi zâmbește înapoi. Sunetul pescărușilor, mirosul sărat din aer, albastrul perfect al mării diferi de cel al cerului. Cu siguranță m-aș întoarce cu prima ocazie.


„Obișnuiam să merg să privesc marea în fiecare seara. Mă liniștea și îmi dădea un sentiment atât de călduros. Însă în același timp îmi plăcea să mă gândesc și la anumite probleme. Cu timpul, marea a devenit un loc unde să mă gândesc la el. Și o făceam ori de câte ori aveam ocazia. Simțeam că aveam nevoie de curățenie în gânduri. De aceea, mă refugiam acolo. Singură. Doar eu, marea, vântul ce îmi purta părul de colo colo, norii ce descopereau un soare puternic și gândurile mele. Presimt că voi duce dorul clipelor de meditare aici. E ca și cum îmi încarc bateriile sufletului într-un loc plin de energia minunată a naturii”
- scris mai demult.

E doar un episod

   Poate cuvintele mele vor fi de prisos, însă scriu pentru că știu prin ce stare treci. Vreau să le scriu special pentru tine, însă, le voi scrie și pentru mine în același timp. Doresc să îți fiu o alinare și o mângâiere!
   Am fost ca tine. Mă simțeam uitată de lume chiar și în mijlocul prietenilor. Nu puteam oferi nici măcar un zâmbet fals fără să fiu descoperită. Mă uram pentru anumite alegeri făcute în viața mea. Nu puteam da timpul înapoi, oricât de mult mi-aș fi dorit asta.
  Fiecare suflare și fiecare bătaie a inimii erau o durere. Chiar dacă tot ceea ce mă durea, defapt erau în trecut. Însă se pare că eu îmi trăiam trecutul, pe când cei din jurul meu se bucurau și își trăiau fericiți prezentul.
  Treceau zilele iar eu eram doar..sedentară în starea aia. Nu! Nu eram în depresie. Doar că nu trăiam destul viața. Mi-am irosit zile bune uitând ce-i ala un zâmbet. Nici nu știu cum mi-am revenit. Cel puțin, am fost puțin ajutată de o persoană dragă.
  Ceea ce vreau eu să subliniez, e că viața trece pe lângă tine și tu ești preocupat cu lacrimile tale, să stai între patru pereți și să te ascunzi. Viața ta are nevoie de mult mai mult și tu ești mult mai mult. Sufletu meu și sufletul tău are puteri nebănuite. Ieri trebuie uitat, îmbrățișează ziua de mâine, căci acolo se află o speranță și o nouă șansă. Ieși dintre pereții ce te înconjoară!
  Șterge-ți lacrimile! Iartă-ți propriile eșecuri și pe toți ce te-au supărat. Viața ta trebuie trăită, nu irosită! Renunță la orice te-ar putea îngreuna! Drumul dinaintea ta e încărcat cu zâmbete. Descoperă fericirea!
  Probabil în cel mai apropiat viitor, vei fi din nou TU!

Vine o zi când ai sa renunți și ai să te saturi...

      Va veni un timp când vei simți greutatea ce te apasă, și încet vei renunța pentru că te-ai săturat. Te-ai săturat de părerile celor din jur și de toți cei ce te privesc mai orbește pentru simplul fapt că ești mai diferit.
      Te vei sătura de toate eșecurile din viața ta. Ba chiar te vei sătura și de diminețile alea pline de monotonie.
      Te saturi de indiferență, de orgolii și de vorbe aruncate în vânt.
      Te saturi de promisiuni fără ca ele să fie duse la îndeplinire.
      Te saturi să faci efortul de a face ceva măreț, de a te schimba, însă nimeni oricum nu va observa.
      Va veni un moment în viața ta în viața ta când te vei sătura de toate, și vei vedea doar partea negativa a lucrurilor. Te saturi să îi asculți pe nemulțumitori care au motive atât de banale de a se văicări.
     Te saturi să mai fii invizibil, și dorești ca cineva să aprecieze ceea ce ești cu cu adevărat. Te saturi de persoanele care se uită mereu în stânga și drepta după păreri/bârfe despre tine.
    Ai dori să ai alături persoana care privește doar în ochii tăi iar de acolo să extragă caracterizarea perfectă a sufletului tău. Iar din bătăile inimii să îți înțeleagă persoana minunată care ești și pe care nimeni altcineva nu a descoperito.
    Te vei sătura de tot ce te-a dezamăgit, și după ce sufletul ți se va vindeca, te vei elibera.

Străinul

             După câteva zile pline de amărăciune, și bineînțeles stări mai gri, m-am hotărât să îmi revin, încet, încet.
   Stăteam pe o rețea de socializare, când, un străin, de care nu am auzit niciodată sau să vorbesc vreodată cu el, îmi spune așa : „ Anca, tu ești o fată simplă. O fată care e a Lui!” Nu mi-am amintit sa fi purtat vreodată o discuție cu el, sau altele. L-am întrebat apoi de ce crede asta despre mine. Mi-a răspuns astfel: „Nu am nevoie decât de fotografie a unei persoane, ca mai apoi să ți-o și caracterizez. Zâmbetul tău cald mi-a transmis nimic altceva decât simplitate. De asemenea, felul cum te îmbraci, că nu cauți atenție sau să fii cea mai populară de aici, a dat dovadă clară de o persoană retrasă și simplă. Asta te face unică și specială. Și, de asemenea am niște sfaturi pentru tine. Caută mereu sa fii plăcută prin felul tău de a fi. Nu te schimba când cineva te roagă să o faci. Oamenii se vor uita mereu la ceea ce caută ei de la tine, și la ceea ce le interesează la persoana ta. Alege să rămâi simplă.”
                M-a uimit atât de tare, încât mi-au dat lacrimile. O persoană care nu mă cunoaște, și tot odată mă cunoaște ca pe o soră, mi-a vorbit ceasuri bune. În discuția asta, am avut și eu deasemenea întrebări.
                Dacă tot sunt o persoană atât de simplă și de minunată prin felul meu de a fi, atunci de ce sunt anumite perioade când mă simt singură? Apoi răspunsul meu a venit printr-o întrebare: „Domnul Isus, ți-a fost vreodată îndeajuns?” Desigur că da, însă singurătatea persistă. Răspunsul m-a cutremurat:„Am ajuns să înțeleg că nimic din lumea aceasta nu mă va împlini și mulțumi îndeajuns. Niciodată. Poate pentru o secundă îmi va forma o iluzie, însă în final plâng, plâng și iar plâng, sunt dezamăgit, mă simt descurajat, jos la pământ, mă închid în mine. Ei bine, realizez că în toate aceste momente El nu s-a clintit de lângă mine. Domnul îmi dă toate astea, lacrimi, dezamăgiri ca eu să înțeleg până la urmă că El îmi este cu adevărat îndeajuns. Și am nevoie doar de EL pentru a merge mai departe.”
               Iar mai apoi, discuția a continuat, a continuat, și în cele din urmă s-a încheiat astfel:„Risipește norii din când în când Anca, și lasă ca gropițele tale să se vadă cu adevărat. Pentru că adu-ți aminte cei ce îți vor aprecia inima, vor vedea ce stă în spate cu adevărat. Reînvață să zâmbești!!”
               Suta de prieteni de pe facebook, zecile de amici de pe stradă, sau din alte părți, chiar și cei mai apropiați dintre ei nu ar fi reușit să îmi citească starea asta în realitate, darămite din niște fotografii sau pur și simplu felul de a scrie.
              „Cine nu are străini, să își cumpere!”
                  

Viața așa cum este ea

  Viața. Oare ce este ea în esență? O mulțime de momente, de eșecuri, de clipe pe care nu ai să le mai întâlnești vreodată. Sau poate viața se măsoară doar în zile, sau poate doar în monotonia stresantă și obositoare a unei ființe? 

  Consider că viața este un dar. Un dar care îl putem modela exact așa cum dorim și cum ne place. Acest dar nu a venit cu niciun fel de instrucțiuni. Ceea ce înseamnă că mononia nu ar trebui să existe în viețile noastre. Însă oricât am evita, ne trezim robi ai acestei ”boli”. Ne trezim că suntem plictisiți, că viața pe care o avem este doar o rutină obositoare. Și parcă suntem tot mai obișnuiți cu ideea aceasta, și nu încercăm să schimbăm ceva. 

  Viața, în general, este creată din amintiri, din serii de momente unice, pe care ți le poți aminti atunci când te simți mai apăsat. Și o vorbă înțeleaptă zicea: Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Numai așa reușești să creezi amintiri, să croiești acele momente unice, pline de magie, ce vor dura în timp.

  Colorează-ți mereu viața, și urmează traiectoria fericită a acesteia! Nu uita să trăiești vesel, și nu uita să fii om! 

       

        

Vise

Cu toții ne amintim de visele noaste din copilărie. Și, sunt sigură că majoritatea doreau să devină doctori sau pompieri, erau vise universale la toți. Eu însă, îmi amintesc vag desăre visul meu, și în toți acești ani s-a schimbat de nenumărate ori.

Ba îmi doream să fiu medic, sau mai descopeream o pasiune ascunsă pentru arheologie, sau că îmi place actoria, însp visul meu ce a persistat este literatura. 

Acum știu exact ceea ce îmi doresc. Îmi doresc ca într-o bună zi, să fiu înconjurată de cărți, într-o bibliotecă, dând autografe și citind din propria mea carte. Îmi doresc să fiu cunoscută după o frază reușită, după un citat.
Vreau să mă oprească cineva pe stradă și să îmi spună cât l-a marcat o idee din postările mele.
Vreau ca un rând din tot blogul meu să schimbe pe cineva, să încurajeze si să întărească.
Chiar îmi doresc asta.

Fragment

”Am uitat de starea ce mă apăsa cu ceva momente în urmă. Am stat și m-am gândit: cu siguranță primăvara este anotimpul meu preferat. Totul renaște, totul strălucește și te face să uiți că a trebuit să rabzi gerul iernii și nămeții uriași. Mă simțeam în sfârșit mai bine.

Cu pătura pe spate, am hotărât să cobor să iau aer curat și să respir bucuria naturii. Încă simțeam durere, dar mă împotriveam.

Frumusețea naturii m-a copleșit cu primul pas făcut afară. Un aer cald, curat și îmbibat cu parfumul florilor era tot ce aveam nevoie. Simțeam că mă vindec și renasc odată cu tot ce era în jurul meu.

M-am așezat pe banca din fața casei pentru a asculta ce natura vroia să îmi spună. Totul era ca un interminabil spectacol.”- Eu 

Bună/Rea, decizia e a ta

                    Viața noastă e plină de anumite decizii. Chiar decând ne naștem până când ne stingem din viață. Însă, mereu avem libertatea de a alege, chiar și în cele mai mici decizii: cu ce să te îmbraci, ce să mănânci, ce liceu să urmezi sau chiar ce facultate dorești să aprofundezi. Chiar și așa în anumite alegeri, trebuie timp de meditare. 

                   De exemplu, mie încă de mică mi-a plăcut liceul de artă din județul meu. Ori de câte ori treceam pe acolo cu mama de mânuță la vremea aceea, îi ziceam că într-o bună zi, voi fi elevă acolo. Și de fiecare dată când treceam pe acolo îi spuneam asta mamei. Am ajuns și la vârsta potrivită, și nu am mai avut timp de alte planuri sau timp de meditare, știam sigur unde vreau să merg. Știam că asta e alegerea perfectă pentru mine. Oare chiar așa să fi fost? Nu mai intru în detalii. nu asta e important.

                    Important e să simți că orice decizie iei în viață e una bună, una care deși pare profitabilă la început, să nu te dezamăgească pe viitor. Decizia pe care o iei, mereu să aducă lângă aceasta altele noi, la fel de bune și la fel de ziditoare.

                    Gandește-te că, viața ta....viața mea, mereu ne surprinde, și la fiecare pas trebuie să iei decizii noi. FII ÎNȚELEPT ! Nu te lăsa ”contaminat” de alte guri din jurul tău. Alege cu înțelepciune, și de ce nu, alege cu răbdare.

P.S. Liceul meu s-a dovedit a fi o alegere proastă dar și una bună din anumite motive. Acum să văd ce surprize mă va aștepta în legătură cu facultatea.

Peace 

Lucruri esentiale in viata

Pentru a trai o viata frumoasa, sa ai si succes si sa fii o persoana implinita ai nevoie de cateva lucruri. Viata nu a venit cu instructiuni, insa cu fiecare greseala facuta si cu fiecare obstacol intalnit in timp, ai invatat destul de multe.

1.Cred ca in primul rand, trebuie sa privim spre partea spirituala. Sa ne ocupam mai mult de ceea ce nu se vede, si sa lasam exteriorul mai pe parcurs. Aminteste-ti ca intotdeauna trebuie sa fii intr-o relatie buna cu cerul si cu Dumnezeu.  Mai mare fericire decat sa ai un suflet curat si plin de credinta, nu cred ca exista. Impaca-te cu cerul si ai grija sa fii o persoana implinita pe plan spiritual.
2.Daruieste timp Domnului. Stiu ca fiecare din noi ne luptam cu probleme si diferite incercari, insa Dumnezeu ne-a daruit timp suficient pentru tot. Daca vei spune ca te plictisesti , arati ca Domnul ti-a dat prea mult timp si tu il irosesti. Umple timpul tau cu rugaciune, citire si Lauda la adresa Lui. Fa toate astea pentru o relatie intarita cu El.
3.Prieteni. Acum sa trecem la planul pamantesc. Orice om are nevoie de prieteni, asai? Insa, cine isi face multi prieteni, si-i face spre nenorocirea lui. Prietenii iti pot influenta viata, poti sa o schimbe in bine sau...in rau. Ai grija la ce prietenii legi.
4.Carti. Citind, astfel si creierul tau se poate dezvolta si poti invata lucruri noi si interesante.
5.Buna dispozitie. Daca esti vesel, veselia ta ii atrage si pe cei din jur. Razi, glumeste, bucura-te de viata.
6.Sa fii iubit de persoana pe care tu o iubesti. E cel mai grozav sentiment, sa iubesti dar, totodata sa fii si tu iubit.
7.Plimbarile lungi alaturi de prieteni. Esti tanar. Ai nevoie de miscare, si de momente impreuna cu cei mai buni amici ai tai. In special ca e si vacanta, profita de fiecare clipa.
8.Mananca orice iti place. Si daca cineva se leaga de greutatea ta, mananca-i si pe ei.
9.Fii timid. Daca esti fata, fa-o cat mai mult. Nici nu stii carui baiat ii plac fetele timizi. Si in plus, esti mult mai chipesa asa.
10.Fa ceea ce iti place si iubesti. Daca iubesti arta, atunci...esti liber sa urmezi un colegiu de arta. Daca iti place sportul, nu ai decat sa faci sport non-stop. Ideea e ca, trebuie sa iubesti ceea ce faci, si rezultatul muncii tale sa fie un adevarat rod al pasiunei tale.
11. Uita tot trecutul. Uita ce/cine ti-a facut rau. Uita amintirile triste. Aminteste-ti doar ce e frumos. Fii fericit. Traieste pe deplin prezentul si viseaza mereu la un viitor mai stralucit.Fii optimist. Fii vesel.

Sensul vietii

" Eu cred ca este posibil ca viata sa merite sa fie traita. Cred acestea in ciuda durerii, mizeriei, cruzimii, nefericirii si mortii. Nu cred ca merita in mod necesar sa fie traita, ci numai ca pentru majoritatea oamenilor ea poate merita.  Cred, de asemenea, ca omul, ca individualitate, ca grup, sau omenirea in general poate realiza un scop satisfacator in existenta. Cred acestea in ciuda frustarii, a lipsei de ideal, a frivolitatii, plictiselii, lenei si esecului. Iarasi, nu cred ca un scop e inclus inevitabil in univers sau in existenta noastra, sau ca omenirea e tinuta sa realizeze un scop satisfacator, ci numai ca un astfel de scop poate fi gasit. Cred ca exista o scara sau o ierarhie a valorilor, pornind de la comoditatile fizice pana la cele mai inalte satisfactii ale dragostei, bucuriei estetice, intelectuli, realizarii creatoare, virtutii. Nu cred ca acestea sunt absolute sau transcendente, in sensul de a ne fi daruite de vreo putere exterioara sau divinitate; ele sunt produsul naturii umane in interactiunea cu lumea inconjuratoare. Nu cred ca exista adevar, frumusete, moralitate sau virtute absolute, indiferent daca provin  dintr-o putere externa sau sunt impuse de un standard intern. Dar acestea nu ma conduce la concluzia curioasa, la moda in anumite cercuri,ca adevarul, frumusetea si bunatatea nu exista sau ca nu exista forta si valoarea in ele.  Cred ca exista un numar de intrebari care nu sunt de niciun folos interogatiei noastre, pentru ca nu se poate raspunde la ele niciodata. Nimic in afara de pierdere de timp, regrete sau nefericire nu se obtine prin incercarea de a rezolva probleme care nu se rezolva."
-Julian Huxley

Draga mea

   Draga mea, stiu ca mereu mergi la culcare cu lacrimi in ochi obosita si franta de tot ce ti se petrece.  Mereu meditezi asupra problemelor zilnice, si spui " De ce eu?" . Preferi sa zambesti gratios in loc sa iti arati adevaretele emotii. Tii frica sa te destainui deoarece increderea adevarata  e atat de greu de recunoscut . Esti intr-o continua alergare spre fericire si spre mai bine. Cand in sfarsit iti place de cineva, simti ca o iei pe calea roz. Cauti cele mai alese haine si  cele mai frumoase lucruri poate pentru a impresiona, insa, imi pare sa ti-o spun, astea valoreaza zero.

 Incearca sa impresionezi cu personalitatea ta si nu cu kilogramul de machiaj de pe fata ta. Fii tu insati totdeauna. Ai o fire minunata si unica si scoate-o in evidenta ori de cate ori ai ocazia. Esti o opera de arta lucrata cu maiestrie totala de Dumnezeu. Naturaletea ta singur il va cuceri. Fii sigura de asta. Nu fii o copie, te rog. Nu te lua dupa cele mai negative exemple din lumea mondena. Ele vor avea de suferi, insa alege tu calea buna.
Iti scriu ca la o buna prietena, si vreau sa te invat sa fii fericita. Indiferent de starea ta amoroasa. Cineva in planul Lui Dumnezeu se gandeste la tine si se roaga pentru tine. Nu privi spre "aventuri" de clipe scurte. Vei risca sa fii ranita si injughiata de fiecare data cand te avanti spre lucruri de astea.
Sterge-ti lacrimile. Zambeste.
Meriti fericire si meriti pe deplin. Nu te lasa dezamagita de lumea rea si dupa societatea din ziua de azi. Esti frumoasa. Si esti deosebita in felul tau. Priveste dincolo de norii ce  impiedica sa vezi orizontul luminat ce iti sta inainte. Ridica-te si fa pasi mici si cu multa grija. Daca vei cadea iar, nu ezista sa te inalti mai puternica si mai convigatoare.Fii fericita, nu numai cu partea exterioara ci cu totul din inauntrul tau.
Nu uita, esti o fiinta exceptionala . Straluceste tot timpul si emana fericire.