Ea inca era pierduta in lumea viselor . Faptul ca e langa mine este cel mai sfant lucru. Acum voi fi nevoit sa dau tot ce am mai bun pentru a nu o pierde iarasi. Gandindu-ma la aceste lucruri sunetul sau ma readuse la realitate. Ochii ei versi ca iarba proaspata...oh, este cea mai buna imagine pe care as vrea sa o vad totdeauna dimineata-n zori.
Nu stiu ce sa zic. Daca o sa spun ceva gresit si o ranesc ?Nu.nu! Mai bine gesticulez.
Imi indrept buzele tremurande spre fruntea sa senina soptindu-i cu blandete:"Nu vreau sa te pierd!"
Era oarecum mirata. Nu stia de nimic de cele intamplate.Doar eu si...stralucirea acea alba. Chipul fiintei de langa mine arata divin. Era mai frumoasa ca niciodata. Parca au trecut ani decand privirea mea flamanda nu s-a saturat privind spre frumusetea sa. Razele soarelui se indreptau spre ochii sai mari lasand o stare de bine.
Am zis in mintea mea "coliba mea acum a renascut".
* * *
Imi amintesc de statutul ei foarte bine. Era o biata florareasa, insa ceea ce ma privea pe mine in legatura cu ea era iubirea si sentimentele mele sincere.
Dupa ce s-a desteptat,Jane se pregatea cum se cuvine pentru a se duce la datorie. Eu insa ma gandeam trist " Oare se va ma intoarce?" Desigur. Acum, aici ii era caminul si toate lucrurile ei erau in colibea mea. Uite cum a plecat.S-a dus la vechea sa slujba :floraria.
Dar eu ? Eu nu pot ramane aici privind-o cum se pierde in ceata. Asa ca m-am hotarat sa nu fac ca in trecut. Nu am s-o las singura.
Destinul mi-a daruit aceasta sansa iar eu nu o voi irosi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu