Intamplator?

Cred ca fiecare dintre noi are ocazia macar o data in viata sa se izbeasca de o situatie poate mai putin obisnuita sau o experienta mai putin placuta. Am avut “ocazia” sa merg pe la Spitalul de Urgente Suceava cu niste probleme de sanatate, si datorita faptului ca traim in Romania, am fost nevoita sa stau aproape o zi intreaga numai sa imi iau niste rezultate la analize. In tot acest timp, sirena ambulantelor suna nencetat si ma rugam sa nu fie ceva grav sau sa treaca vreo targa prin fata mea. Insa, am vazut oameni in suferinta, oameni care aveau nevoie urgenta de ajutor, oameni care increteau fruntea simtind durerea in trupul lor.

 Atunci tot ce era in sufletul meu era o lunga rugaciune de multumire pentru ca sunt asa cum sunt , pentru ca am sanatate in corp ( nu tare multa acum dar trebuie sa multumim si pentru necaz ), pentru ca am fost binecuvantata si ocrotita, insa aceasta rugaciune avea continuare si cauza celor raniti.

  Am realizat ca noi cei plini de viata si binecuvantati din plin avem o datorie, sa multumim necontenit, orice dar fie el cat de mic sau fie cat de imens, poate fi luat cu usurinta.